Am ajuns si aici. Nu credeam ca se va intampla atat de repede, dar am ajuns. Am blogul de 3 luni jumatate, sau, in fine, hai sa nu-i spunem blog, ci spatiu de scris postari mai lungi decat as scrie pe facebook. Speram sa treaca mai mult timp de la lansare, pana cand toata starea mea de Zen si “spread some love” sa fie acoperita de nervi ( a se citi multi nervi). Asa ca am ajuns aici, la primul meu articol cu “ioni” mai mult negativi, decat pozitivi. :)

De cand cu schimbarile din viata mea, am adoptat si o atitudine in care privesc totul cu optimism, in care incerc sa vad lucrurile bune din cele rele, sa gasesc un scop pentru fiecare intamplare din viata mea si sa inteleg ca nimeni nu este perfect si ca avem toti defecte si probleme personale si viata nu e roz, ci doar gri si numai noi, singuri, putem lucra la interiorul nostru pentru a mai vedea si niste curcubeu.

Am adoptat aceasta atitudine si chiar am impartasit cu voi schimbarile din viata mea, dar uite ca fix atunci cand vrei sa gandesti cel mai pozitiv, vine cineva si iti face ceva, incat simti ca ti-a dat in cap cu un sloi mare de gheata direct din Antartica. Si cred ca stiti exact ce povestesc, nu?

De cate ori nu s-a intamplat sa treceti fix prin acest lucru, sa vreti pozitiv in viata voastra si oamenii din jur sa va dezamageasca atat de tare incat sa iti vina sa iti bagi picioarele.

Nervii de astazi vin de la “prietenii mei” copiatori. Si cand ma refer la copiatori, vorbesc de cei care folosesc in viata de zi cu zi tastele “copy”- “paste” fara sa le pese. Este evident ca ma refer la cei gravi, la aia “pe fata” care nu au nicio jena.

Eu nu am o problema cu cei care se inspira. Dimpotriva, atata timp cat mi-am facut blog, imi doresc ca Andra- prietena makeup artistilor sa fie o inspiratie pentru voi toti, sa invatam lucruri impreuna, sa impartasesc cu voi din tot ceea ce stiu, vad, aud, simt. Imi plac oamenii care se inspira si fac ceva minunat pentru ei si cei care ii inconjoara, imi plac oamenii care se inspira si apoi dezvolta. Dar nu mi plac oamenii care copiaza pur si simplu.

E delicat subiectul si nu as vrea sa fiu inteleasa gresit, daca voiam sa nu exista inspiratie, ma ascundeam in casa mea din Brasov si imi vedeam linistita de copiii mei in timp ce sotul lucra. Dar nu, eu chiar am vrut sa schimb lucrurile, sa aduc ceva bun in industra de beauty, sa ajung o inspiratie pentru altii. Ca daca nu voiam asta, atunci nu scoteam o colectie de tricouri incat sa vad o multime de MUA purtand aceleasi tricouri ca mine, nu? M-as fi dus, mi-as fi imprimat mie 6 tricouri si m-as fi “falit” cu ele in fata voastra. Dar nu, eu am facut asta pentru toti, caci repet, am vrut sa aduc ceva nou mereu. Si sa impartasesc. Dar cand eu impartasesc cu dragoste si ceilalti copiaza cu ura, atunci ma apuc si scriu mare titlul “Copiaza-ma ca sa existi”. Nu o sa dau nume si nici nu o sa arat direct cu degetul, pentru ca asta ar spune ceva despre mine, nu despre ei, dar sper ca mesajul sa ajunga la cei care m-au copiat si sa-I faca sa se gandeasca o clipa ca “You are born an original, don't die a copy”.

Oameni buni, inspirati-va si construiti mai departe, avem un creier atat de minunat, ne ofera atatea posibilitati, de ce sa nu le exploatam? De ce sa nu evoluam, in loc sa copiem si sa stagnam? Nici eu nu am stiut de la inceput ce sa fac, dar am cautat, am gasit, am meditat, m-am inspirat, am dezvoltat si am construit mai departe. Do the same.

Acum ca mi-am spus supararea si m-a eliberat de toata energia negativa, ma intorc la starea mea de zen si voie buna, de “love” si  de “xoxo”.

Nu uitati, ramaneti originali, e cel mai misto lucru din viata asta.

Pe curand!

A voastra,

Andra